2013 spre 2014 :)...

2013 a fost un an cu de toate, un an în care multe persoane dragi au fost alături de mine şi în care mi-am făcut mulţi prieteni şi am reuşit multe lucruri.

Mulţumesc, Vlad, Sorin, Ducu, pentru că săptămână de săptămână am stat la un pahar de voie bună;

Alex, pentru berile pline de poveşti interesante, Cătălin şi Mircea pentru că ne ştim de 18 ani deja şi an de an mă simt şi mai bine cu voi;

Florin, pentru cele peste 10.000 de mesaje de pe facebook de anul ăsta în care am râs, glumit şi spus poveşti;

Raluca, pentru cea mai utilă conversaţie avută vreodată într-o discotecă pe plajă şi pentru cel mai tare road-trip prin ţară, alături de Carmen, Simona şi Andreea - singurele persoane pentru care m-aş trezi aşa de dimineaţă pentru o cafea la Starbucks;

Cris, pentru toată energia pozitivă pe care mi-ai dat-o atunci când îmi era atât de greu să zâmbesc;

Iuliana, pentru toate discuţiile interesante avute ce m-au ajutat mult să văd lucrurile într-o altă lumină, adesea mai bună;

Miruna, pentru că m-ai făcut să înţeleg cele mai importante două versuri din “Avem timp…”;

Catrinel, pentru toate serile de cafea în care am pălăvrăgit diverse şi dezbătut idei;

Ioana, pentru cel mai inspirat mesaj scris vreodată pe o lucrare de disertaţie abia susţinută;

Irina şi Andrei, pentru că mi-aţi fost un real sprijin moral în două disertaţii pe care le-am susţinut (şi nu numai);

Membrii AAUPR, în frunte cu Sebi, Silviu şi Octav, pentru cele mai tari workshopuri, expoziţii şi seri de socializare posibile;

Colegii de la Master EISM, pentru că aţi fost cei mai buni colegi pe care i-aş fi putut avea şi pentru toate după-amiezele de râsete şi voie bună din Argentin;

Echipa EcoBugs, pentru că aţi fost primii mei studenţi şi am lucrat foarte bine cu voi - ţineţi-o tot aşa;

Colegii de la Master ATDR (şi nu numai), pentru că aţi făcut ultimele luni de studenţie din Mincu mai frumoase;

Diana şi Octav, pentru momentele de voie bună din “biroul vieţii”;

Mulţumiri pentru acest an se îndreaptă bineinţeles şi către profesorii mei (o reală influenţă şi adevărate modele de urmat) şi, nu în ultimul rând, către părinţii mei care au fost mereu alături de mine :).

Vă doresc un 2014 minunat în care să vă împliniţi visurile!

Aşteptăm...

De mic eşti obişnuit să aştepţi - astepţi autobuzul în staţie, pauza de 5-10 minute în timpul orei la şcoală, vacanţa de vară. Lucrurile nu se schimbă prea mult pe măsură ce creşti şi astfel te trezeşti aşteptând pauza de masă în timpul orelor de lucru, weekend-ul de cum începe ziua de luni şi concediul următor de cum te-ai întors din vacanţă.

We wait all week for Friday... all year for summer... all life for happiness...

Dar nu aşteptăm numai asta. Aşteptăm apropierea deadline-ului ca să ne apucăm serios de treabă. Zile de naştere pentru a revedea sau doar vorbi cu persoane dragi cu care am vrea să ţinem mai mult legătura. Să ne simţim cu adevărat rau ca să ne lăsăm de fumat sau să avem un stil de viaţă mai sănătos. Crăciunul pentru a fi mai buni şi Anul Nou pentru a face promisiuni despre cât de mult ne vom schimba în bine.

Aşteptăm momentul potrivit, oportunitatea, coincidenţa. Pentru că aşteptând avem timp să ne răzgândim sau avem timp să ne construim speranţe - speranţa că ceea ce aşteptăm va veni, la fel cum vine şi pauza de prânz sau concediul. Aşteptăm pentru că nu avem curaj sau motivaţie să facem noi ceva, pentru că suntem învăţaţi că răbdarea este o virtute sau că multe lucruri se rezolvă de la sine. Este asta însă cea mai bună soluţie?

...dar visurile?

Pe lângă poveştile reale pe care le creăm zilnic, mai putem vorbi despre scenarii. Un scenariu este mai simplu decât o poveste, însă poate avea o intensitate similară. Poate fi modificat din oră în oră, distrus pentru a fi apoi recreat, pus undeva şi uitat pentru a fi redescoperit după o perioadă lungă de timp. Fiind strict rodul imaginaţiei noastre aceste scenarii pot fi denumite, simplu, visuri.

Construim în mintea noastră astfel de visuri în fiecare zi, chiar dacă de cele mai multe ori nu conştientizăm asta. Ne imaginăm cum o să fie o zi de lucru, o întâlnire sau o simplă discuţie la telefon. Avem conversaţii interminabile în mintea noastră cu diferite persoane şi proiectăm în viitor lucruri pentru care nici măcar nu am pus o piatră de temelie în prezent. Adesea creăm scenarii alternative pentru aceeaşi situaţie în speranţa că vom fi pregătiţi pentru orice element care se iveşte.

Optimismul şi pesimismul reies astfel din încărcătura pozitivă sau negativă pe care o dăm acestor visuri. Câte din ele devin însă realitate? Foarte puţine, întrucât mereu apar variabile pe care nu le putem prevedea sau înţelege - este imprevizibilul ce dă de multe ori frumuseţea unor momente. Există însă visuri frumoase în care merită să crezi - în cel mai rău caz rămâi cu nişte speranţe şi atât, dar în cel mai bun caz ajungi într-o poveste cât se poate de reală şi frumoasă.

Ne plac poveştile?

Viaţa oricui poate fi privită ca o înşiruire de poveşti, fiecare unică în felul ei. Aceste poveşti se întrepătrund uneori, alteori se grupează şi merg în paralel mai mult sau mai puţin timp. Altele se opresc brusc, continuând apoi după un număr de luni sau de ani sau rămânând doar simple amintiri. În fiecare zi diferitele poveşti primesc episoade noi, ce le influenţează traiectoria viitoare. Pe unele le simţim adesea, sunt parte din noi, din ceea ce facem şi ceea ce gândim. Altele rămân fade, nişte simple istorii pe care de multe ori nu le conştientizăm.

Ce sunt însă aceste poveşti?

Aş spune că fiecare relaţie, de orice fel, pe care o avem cu o altă persoană poate fi privită ca o poveste - ea are un început, interacţiunile de diferite tipuri devin episoade şi, din diverse motive, ajunge să aibă un final. Poveştile diferă în funcţie de tipul relaţiei şi de diferitele situaţii întâlnite, însă fiecare din ele poate ajunge să fie un mic anunţ publicitar sau un roman de sute de pagini.

Trăim poveşti în fiecare zi în care intervin diverse elemente: oraşul în care trăim, cariera profesională, telefonul mobil, liceul în care am învăţat, apartamentul în care locuim - ele devin adesea un element de referinţă, un cadru pentru aceste poveşti pe care le scriem, împreună cu cei din jurul nostru, zilnic.

Despre intelegere

Comportamentul unei persoane este deseori o simpla reactie la mediul inconjurator - vremea de afara, momentul zilei, oamenii din jur, lucrurile pe care le are de rezolvat, spatiul in care isi desfasoara activitatea. Toate modeleaza viata interioara si pot contribui, pozitiv sau negativ, la starea de spirit.

Fiecare din noi trece prin momente mai bune sau mai proaste. Uneori esti fericit si simti nevoia sa vorbesti cu cei dragi despre asta, sa le transmiti si lor energie pozitiva - zambesti des si esti o companie placuta. Faptul ca alteori esti nefericit nu iti da insa dreptul sa ii faci pe cei din jur sa se simta prost.

Intr-o lume in care oamenii buni sunt adesea luati drept fraieri, iar gesturile frumoase considerate slabiciuni, reactiile tind sa fie din ce in ce mai ciudate. Adaptarea in societatea de azi inseamna din ce in ce mai mult intelegerea celor din jur, a faptului ca fiecare are viata interioara proprie si un mod unic de a se raporta la exterior.

Poate ca deseori ii intelegi pe cei din jurul tau, insa nu esti obligat sa le si accepti comportamentul...

Invatam zilnic

Fiecare saptamana este un lung sir de experiente, legate de cele mai multe ori de persoanele din jurul nostru - familie, prieteni, colegi, simple cunostinte.  Persoane mai mult sau mai putin dragi, intalnite in diferite situatii, fiecare cu defectele si calitatile lor, fiecare cu un anumit impact asupra ta.

Un zambet sincer venit de nicaieri sau o privire incurajatoare pot transforma o zi mohorata intr-una frumoasa si plina de sperante. Ajungi la o bere cu prietenii dupa o zi foarte lunga si toata oboseala iti dispare brusc. Nu toate experientele sunt asa de frumoase, insa cu siguranta din fiecare interactiune cu persoanele din jurul tau ai cate ceva de invatat - cum sa fii mai pozitiv, cum sa reactionezi mai bine data viitoare, ce greseli sa nu mai faci.

Cel mai important lucru pe care il inveti insa este ca de la unii oameni nu ai cum sa ceri mai mult - fie ii accepti asa cum sunt, cu defectele si calitatile lor, fie nu ii accepti si mergi mai departe. Sa lupti sa schimbi modul in care un om crede ca e bine sa se poarte este o lupta pierduta din start.

Conexiuni

Intalnesti aproape saptamanal persoane noi. Cele mai multe raman un episod fugitiv din viata ta, le uiti numele dinainte sa fi facut cunostinta si chipul imediat dupa ce v-ati spus la revedere.

Uneori se intampla insa sa cunosti o persoana si sa simti din prima clipa ca o sa fie o persoana importanta pentru tine. Poate conexiunea nu se formeaza imediat, insa este o persoana care iti atrage atentia de la inceput - tii minte prima conversatie pe care ati avut-o, prima melodie pe care ati dansat, felul in care ti-a strans mana cand ati facut cunostinta, vocea care te-a surprins pentru ca nu ai fi asociat-o cu persoana respectiva.

Pot trece luni sau ani de zile pana cand sa aveti de fapt o legatura, sa deveniti colegi foarte buni, cei mai buni prieteni sau iubiti. Momentul acela al intalnirii iti ramane insa in minte mereu si nu intelegi de ce - in subconstient, persoana aceea e deja importanta pentru tine...

Calatorim zilnic...?

O calatorie este cel mai bun prilej de a iesi din rutina. Vezi locuri noi, te detasezi si intri in alta atmosfera, fie ca vizitezi muzee, te plimbi pe strazi sau colinzi magazine. Stam la plaja, inotam, urcam pe munte, singuri, cu familia, cu prietenii, cu persoana iubita. Ne construim amintiri si experiente noi, cunoastem mai bine oamenii din jurul nostru, descoperim alte moduri de viata, dar in acelasi timp ne (re)descoperim pe noi insine.

Lumea este o carte, iar cei care nu calatoresc citesc doar o pagina - Sf. Augustin.

De multe ori plecam departe pentru a scapa de ceea ce facem zi de zi, pentru a lua o pauza, pentru a ne relaxa. Am putea oare deveni turisti in propriul nostru oras? Sa privim cu alti ochi ceea ce este in jurul nostru, sa ne plimbam pe strazi familiare si totusi necunoscute - pentru ca zilnic ceva se schimba, sau niciodata nu suntem atenti la detalii. Oamenii sunt diferiti, lumina soarelui reflecta altfel arhitectura cladirilor, culoarea frunzelor devine incet-incet alta - ramane doar sa vrem sa calatorim si sa ne redescoperim.

Comunicare sau...?

Cum raportam viata interioara la mediul extern? Unii prefera sa se inchida si sa nu arate niciodata ce simt de fapt. Altii au nevoie sa se descarce si sa povesteasca totul. Ceea ce o persoana simte sau gandeste se va reflecta mereu in ceea ce face - intentionat sau neintentionat, ea va stabili, prin comunicare, o relatie intre interior si exterior.

Orice persoana pe care o cunosti este acum la un click distanta, indiferent unde se afla. Relatia noastra cu cei din jur ar trebui sa fie mai usoara, insa din pacate cu cat ne este mai usor sa comunicam cu cei din jurul nostru, cu atat mai greu ne este sa comunicam cu adevarat. O conversatie superficiala pe chat este mai simpla decat o interactiune reala cu cei din jur, in spatele cuvintelor dintr-un sms e mai usor sa te ascunzi decat daca ai avea ocazia sa vorbesti fata in fata cu cineva.

Tristetea se inlocuieste cu un smiley. Supararea pe cineva cu o gluma mai subtila. O fotografie sau un link inlocuiesc cuvintele atat de greu de formulat. Ne ajuta tehnologia sa comunicam sau ne ofera o masca in plus prin care sa ne priveasca cei din jur?

Fragmente...

Ne plimbam zilnic prin oras. Iesim din siguranta casei noastre sau a locului de munca, pe care le cunoastem atat de bine, si gasim de fiecare data ceva nou. Pentru ca orasul nu ne asteapta, se schimba mereu, la fel cum ne schimbam si noi.

Multe din locurile pe care le traversam zi de zi ne sunt atat de cunoscute. Ne cream repere si dezvelim amintiri - un concert, o plimbare frumoasa, primul sarut, o seara amuzanta cu baietii. Insa reperele si amintirile se rescriu unele peste celelalte, la fel cum si orasul se schimba. Ajungem sa trecem prin locuri dragi si sa nu le mai recunoastem, iar locuri ce ne displaceau profund devin brusc un colt de rai.

Fragmentele orasului capata astfel infatisari diferite pentru noi. Se schimba ele, se schimba perceptia noastra sau le transforma experientele noastre?