2013 spre 2014 :)...

2013 a fost un an cu de toate, un an în care multe persoane dragi au fost alături de mine şi în care mi-am făcut mulţi prieteni şi am reuşit multe lucruri.

Mulţumesc, Vlad, Sorin, Ducu, pentru că săptămână de săptămână am stat la un pahar de voie bună;

Alex, pentru berile pline de poveşti interesante, Cătălin şi Mircea pentru că ne ştim de 18 ani deja şi an de an mă simt şi mai bine cu voi;

Florin, pentru cele peste 10.000 de mesaje de pe facebook de anul ăsta în care am râs, glumit şi spus poveşti;

Raluca, pentru cea mai utilă conversaţie avută vreodată într-o discotecă pe plajă şi pentru cel mai tare road-trip prin ţară, alături de Carmen, Simona şi Andreea - singurele persoane pentru care m-aş trezi aşa de dimineaţă pentru o cafea la Starbucks;

Cris, pentru toată energia pozitivă pe care mi-ai dat-o atunci când îmi era atât de greu să zâmbesc;

Iuliana, pentru toate discuţiile interesante avute ce m-au ajutat mult să văd lucrurile într-o altă lumină, adesea mai bună;

Miruna, pentru că m-ai făcut să înţeleg cele mai importante două versuri din “Avem timp…”;

Catrinel, pentru toate serile de cafea în care am pălăvrăgit diverse şi dezbătut idei;

Ioana, pentru cel mai inspirat mesaj scris vreodată pe o lucrare de disertaţie abia susţinută;

Irina şi Andrei, pentru că mi-aţi fost un real sprijin moral în două disertaţii pe care le-am susţinut (şi nu numai);

Membrii AAUPR, în frunte cu Sebi, Silviu şi Octav, pentru cele mai tari workshopuri, expoziţii şi seri de socializare posibile;

Colegii de la Master EISM, pentru că aţi fost cei mai buni colegi pe care i-aş fi putut avea şi pentru toate după-amiezele de râsete şi voie bună din Argentin;

Echipa EcoBugs, pentru că aţi fost primii mei studenţi şi am lucrat foarte bine cu voi - ţineţi-o tot aşa;

Colegii de la Master ATDR (şi nu numai), pentru că aţi făcut ultimele luni de studenţie din Mincu mai frumoase;

Diana şi Octav, pentru momentele de voie bună din “biroul vieţii”;

Mulţumiri pentru acest an se îndreaptă bineinţeles şi către profesorii mei (o reală influenţă şi adevărate modele de urmat) şi, nu în ultimul rând, către părinţii mei care au fost mereu alături de mine :).

Vă doresc un 2014 minunat în care să vă împliniţi visurile!

Aşteptăm...

De mic eşti obişnuit să aştepţi - astepţi autobuzul în staţie, pauza de 5-10 minute în timpul orei la şcoală, vacanţa de vară. Lucrurile nu se schimbă prea mult pe măsură ce creşti şi astfel te trezeşti aşteptând pauza de masă în timpul orelor de lucru, weekend-ul de cum începe ziua de luni şi concediul următor de cum te-ai întors din vacanţă.

We wait all week for Friday... all year for summer... all life for happiness...

Dar nu aşteptăm numai asta. Aşteptăm apropierea deadline-ului ca să ne apucăm serios de treabă. Zile de naştere pentru a revedea sau doar vorbi cu persoane dragi cu care am vrea să ţinem mai mult legătura. Să ne simţim cu adevărat rau ca să ne lăsăm de fumat sau să avem un stil de viaţă mai sănătos. Crăciunul pentru a fi mai buni şi Anul Nou pentru a face promisiuni despre cât de mult ne vom schimba în bine.

Aşteptăm momentul potrivit, oportunitatea, coincidenţa. Pentru că aşteptând avem timp să ne răzgândim sau avem timp să ne construim speranţe - speranţa că ceea ce aşteptăm va veni, la fel cum vine şi pauza de prânz sau concediul. Aşteptăm pentru că nu avem curaj sau motivaţie să facem noi ceva, pentru că suntem învăţaţi că răbdarea este o virtute sau că multe lucruri se rezolvă de la sine. Este asta însă cea mai bună soluţie?

...dar visurile?

Pe lângă poveştile reale pe care le creăm zilnic, mai putem vorbi despre scenarii. Un scenariu este mai simplu decât o poveste, însă poate avea o intensitate similară. Poate fi modificat din oră în oră, distrus pentru a fi apoi recreat, pus undeva şi uitat pentru a fi redescoperit după o perioadă lungă de timp. Fiind strict rodul imaginaţiei noastre aceste scenarii pot fi denumite, simplu, visuri.

Construim în mintea noastră astfel de visuri în fiecare zi, chiar dacă de cele mai multe ori nu conştientizăm asta. Ne imaginăm cum o să fie o zi de lucru, o întâlnire sau o simplă discuţie la telefon. Avem conversaţii interminabile în mintea noastră cu diferite persoane şi proiectăm în viitor lucruri pentru care nici măcar nu am pus o piatră de temelie în prezent. Adesea creăm scenarii alternative pentru aceeaşi situaţie în speranţa că vom fi pregătiţi pentru orice element care se iveşte.

Optimismul şi pesimismul reies astfel din încărcătura pozitivă sau negativă pe care o dăm acestor visuri. Câte din ele devin însă realitate? Foarte puţine, întrucât mereu apar variabile pe care nu le putem prevedea sau înţelege - este imprevizibilul ce dă de multe ori frumuseţea unor momente. Există însă visuri frumoase în care merită să crezi - în cel mai rău caz rămâi cu nişte speranţe şi atât, dar în cel mai bun caz ajungi într-o poveste cât se poate de reală şi frumoasă.