Toate lucrurile se întâmplă astăzi foarte repede... comunicăm din ce în ce mai puţin şi pe fugă, mereu ne grăbim şi nu mai avem răbdare cu oamenii din jurul nostru. În ciuda acestui ritm la care ne supunem de multe ori vieţile, rămânem adesea blocaţi. Viaţa noastră continuă să meargă în acelaşi ritm, mai mult sau mai puţin nebun, dar noi totuşi simţim că stăm pe loc.
Rămânem blocaţi într-un job care nu ne place, într-o relaţie care a ajuns să ni se pară lipsită de sens, într-o prietenie cu persoane pe care nu le mai agreăm. Ne încăpăţânăm poate să păstrăm în viaţa noastră persoane, lucruri sau situaţii care ne oferă atât de puţine lucruri bune, însă facem asta pentru că ne-am obişnuit aşa. Adesea, în ritmul alert în care suntem angrenaţi, obişnuinţa pare să fie singurul lucru care ne oferă stabilitatea şi echilibrul necesare. Consecinţele negative nici nu mai contează...
You can't play on broken strings... cu siguranţă nu un concert întreg. Vine uneori momentul în care trebuie să încetinim ritmul... ca să vedem mai bine toate oportunităţile pierdute în fuga după altceva. Vine timpul să ne auto-evaluăm şi să realizăm că merităm mai mult, mult mai mult. Poate cu puţină răbdare şi încredere în calităţile noastre, o să ajungem să parcurgem viaţa într-un ritm impus doar de noi: mai lin şi fără blocaje...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu