Viaţa e o piesă de teatru...
Ea se derulează scenă după scenă, act după act. Iar noi căutăm mereu aplauzele celor din jur pentru performanţa noastră. Sau măcar satisfacţia că am făcut tot ce am putut ca să jucăm bine.
Jucăm mereu câte un rol... Cu fiecare persoană cu care interacţionăm. Suntem toţi nişte actori care încearcă să îşi ascundă slăbiciunile pentru a nu părea vulnerabili. Să părem altfel decât suntem de fapt ca să fim acceptaţi... iubiţi... apreciaţi... promovaţi. Pentru că dacă eşti sincer şi eşti tu însuţi, ai impresia că o să se găsească cineva care să te judece pentru asta - să te facă să te simţi inferior, naiv, fraier pentru că eşti aşa...
La un moment dat ajungi să te pierzi în atâtea roluri. Sau, mai grav, ajungi să îţi iei rolul în serios şi să nu iei în calcul faptul că tu nu eşti nici atât de grozav, nici atât de fericit sau de nepăsător pe cât ai vrea să pari. Tu eşti tu... şi e bine în primul rând să te cunoşti pe tine însuţi... şi să îţi asumi rolurile pe care le joci în viaţă conştient, să fii capabil să ieşi din ele atunci când e necesar să faci asta.
Sau ai putea prea bine să fii tu însuţi până la capăt. Fără roluri jucate... fără regrete. Este oare chiar atât de dificil?
Ea se derulează scenă după scenă, act după act. Iar noi căutăm mereu aplauzele celor din jur pentru performanţa noastră. Sau măcar satisfacţia că am făcut tot ce am putut ca să jucăm bine.
Jucăm mereu câte un rol... Cu fiecare persoană cu care interacţionăm. Suntem toţi nişte actori care încearcă să îşi ascundă slăbiciunile pentru a nu părea vulnerabili. Să părem altfel decât suntem de fapt ca să fim acceptaţi... iubiţi... apreciaţi... promovaţi. Pentru că dacă eşti sincer şi eşti tu însuţi, ai impresia că o să se găsească cineva care să te judece pentru asta - să te facă să te simţi inferior, naiv, fraier pentru că eşti aşa...
La un moment dat ajungi să te pierzi în atâtea roluri. Sau, mai grav, ajungi să îţi iei rolul în serios şi să nu iei în calcul faptul că tu nu eşti nici atât de grozav, nici atât de fericit sau de nepăsător pe cât ai vrea să pari. Tu eşti tu... şi e bine în primul rând să te cunoşti pe tine însuţi... şi să îţi asumi rolurile pe care le joci în viaţă conştient, să fii capabil să ieşi din ele atunci când e necesar să faci asta.
Sau ai putea prea bine să fii tu însuţi până la capăt. Fără roluri jucate... fără regrete. Este oare chiar atât de dificil?
nope :-) nu e .. îți asumi şi asta pân'la urmă !
RăspundețiȘtergere