De mic eşti obişnuit să aştepţi - astepţi autobuzul în staţie, pauza de 5-10 minute în timpul orei la şcoală, vacanţa de vară. Lucrurile nu se schimbă prea mult pe măsură ce creşti şi astfel te trezeşti aşteptând pauza de masă în timpul orelor de lucru, weekend-ul de cum începe ziua de luni şi concediul următor de cum te-ai întors din vacanţă.
We wait all week for Friday... all year for summer... all life for happiness...
Dar nu aşteptăm numai asta. Aşteptăm apropierea deadline-ului ca să ne apucăm serios de treabă. Zile de naştere pentru a revedea sau doar vorbi cu persoane dragi cu care am vrea să ţinem mai mult legătura. Să ne simţim cu adevărat rau ca să ne lăsăm de fumat sau să avem un stil de viaţă mai sănătos. Crăciunul pentru a fi mai buni şi Anul Nou pentru a face promisiuni despre cât de mult ne vom schimba în bine.
Aşteptăm momentul potrivit, oportunitatea, coincidenţa. Pentru că aşteptând avem timp să ne răzgândim sau avem timp să ne construim speranţe - speranţa că ceea ce aşteptăm va veni, la fel cum vine şi pauza de prânz sau concediul. Aşteptăm pentru că nu avem curaj sau motivaţie să facem noi ceva, pentru că suntem învăţaţi că răbdarea este o virtute sau că multe lucruri se rezolvă de la sine. Este asta însă cea mai bună soluţie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu