Ne plac poveştile?

Viaţa oricui poate fi privită ca o înşiruire de poveşti, fiecare unică în felul ei. Aceste poveşti se întrepătrund uneori, alteori se grupează şi merg în paralel mai mult sau mai puţin timp. Altele se opresc brusc, continuând apoi după un număr de luni sau de ani sau rămânând doar simple amintiri. În fiecare zi diferitele poveşti primesc episoade noi, ce le influenţează traiectoria viitoare. Pe unele le simţim adesea, sunt parte din noi, din ceea ce facem şi ceea ce gândim. Altele rămân fade, nişte simple istorii pe care de multe ori nu le conştientizăm.

Ce sunt însă aceste poveşti?

Aş spune că fiecare relaţie, de orice fel, pe care o avem cu o altă persoană poate fi privită ca o poveste - ea are un început, interacţiunile de diferite tipuri devin episoade şi, din diverse motive, ajunge să aibă un final. Poveştile diferă în funcţie de tipul relaţiei şi de diferitele situaţii întâlnite, însă fiecare din ele poate ajunge să fie un mic anunţ publicitar sau un roman de sute de pagini.

Trăim poveşti în fiecare zi în care intervin diverse elemente: oraşul în care trăim, cariera profesională, telefonul mobil, liceul în care am învăţat, apartamentul în care locuim - ele devin adesea un element de referinţă, un cadru pentru aceste poveşti pe care le scriem, împreună cu cei din jurul nostru, zilnic.